În sensul cel mai larg, termenul de „civic” desemnează tot ceea ce privește convingerile, angajamentele, capacitățile și acțiunile oamenilor ca membri sau potențiali membri ai unei comunități. Acest ”civic” trebuie să fie educat, iar educația civică nu este neapărat una intenționată sau deliberată, instituțiile și adunările din comunitățile pot transmite valori și norme fără a le explica, ci numai prin a le observa relevanța. Educația civilă nu se limitează la școală și familiile, guvernele, religiile și mass-media sunt doar câteva dintre instituțiile implicate în educația civică, un proces care are loc pe tot parcursul vieții. Un exemplu pe bună dreptate celebru este observația adesea citată a lui Tocqueville, conform căruia angajamentul politic local este o formă de educație civică: „Reuniunile orășenești sunt pentru libertate ceea ce școlile primare sunt pentru știință; ele o aduc la îndemâna oamenilor, îi învață cum să o folosească și cum să se bucure de ea.”
Studiul politicilor publice, este unul dintre cele mai rapide și în curs de dezvoltare domenii ale științelor sociale în ultimele decenii. Analiza politicilor a apărut atât pentru a înțelege mai bine procesul de elaborare a deciziilor, cât și pentru a le furniza factorilor de decizie date fiabile și cunoștințe relevante pentru politici. Problemele economice și sociale, prin aducerea lor într-o agendă publică, sunt implicit urgente.
Deciziile politice combină cunoștințe tehnice sofisticate cu realitățile sociale și politice complexe, dar chiar definirea politicilor publice în sine s-a confruntat cu diverse probleme. Unii au înțeles pur și simplu că politica este ceea ce guvernele aleg să facă sau să nu facă. Alții au formulat definiții care se concentrează pe caracteristicile specifice ale politicii publice. Ca un curs de acțiune (sau inacțiune), o politică publică poate lua forma unei ”legi, a unei ”reguli”, un ”statut” de funcționare,”regulamente” ori ”ordine" sau altele asemenea.
Deciziile politice ar trebui să fie raționale, dar uneori nu par a fi chiar așa. Această depărtare de raționalitate poate fi justificată, dacă excludem posibilitatea unor deficienței intelectuale funcționale ale decidenților, numai de existența unui interes particular. Nu putem exclude interesele particulare din agenda factorilor de decizie, căci în fond, numai acestea pot constitui ordinea de zi a fiecărei ședințe, dar aranjamentul instituțional implicat trebuie să optimizeze hotărârea luată.
Cultivarea participării publice ca strategie sau politică conștientă nu înseamnă că aceasta poate să nu apară în mod natural în cadrul unor evenimente spontane. Modelul existent de interacțiune publică stabilește scena participării publice la guvernare. Sunt anumite modele, cum ar fi acela că elitele guvernează și informează publicul despre deciziile luate, modele conflictuale în care membrii publicului încep să nu aibă încredere în elite, pun la îndoială deciziile și cer participare în decizie și de coproducție decizională în care elitele și membrii publicului împart puterea de decizie și rezolvă în mod constructiv conflictele. În mecanismele colective de luare a deciziilor la nivel național sau internațional, se poate observa că participarea publicului are anumite defecte. Acestea includ posibilitatea unei tiranii a majorității sau a minorității, instabilitatea deciziilor, slaba informare, apatia și oboseala părților interesate, reacții adverse la implicarea superficială și nereprezentativitatea participanților pentru orice proces de grup decizional restrâns. Din altă perspectivă, este greu sau chiar imposibil de obținut decizie majorității unui grup național și asta mai ales din pricina lipsei de cunoștințe tehnice de administrare sau chiar a lipsei dorinței de implicare. Apoi decizia necesită o dezbatere și este greu de crezut că ar fi posibilă una optimă la nivelul unei întregi țări. Pericle avea dreptate atunci când susținea că cei mai buni ar trebui să conducă, dar și atunci exercițiul drepturilor acestora ar trebuie încadrat instituțional.
Având în vedere și cele de mai sus, nu excludem însă posibilitatea sau chiar necesitatea păstrării de către decidenți a unui for de opinii pe lângă instituțiile publice, în care după o informare corespunzătoare să fie preluată și luată în considerare intenția publicului.
Voi prelua limitat temele unei dezbateri decizionale sau decizii luate la nivelul instituțiilor publice și vor permite exprimarea limitată a unei opinii anonime de către public. Opinia este limitată, la acord, dezacord sau abținere. Aici va afișat pe scurt textul pentru care se solicită opinia, eventual cu o legătură spre materialul suplimentar, numărul de opinii formulate și un grafic al acestora.
